Am obosit sa incerc sa schimb lumea.Am obosit sa caut sa cred in continuare in oameni care m-au dezamagit.Am obosit sa incerc sa inteleg pe oricine…
Am inceput sa ma cunosc pe mine…
In postari anterioare, spuneam ca eu nu am prieteni….ca am numai cunostinte.Si cat de convinsa eram de ceea ce spuneam…
Acum, cand viata mea s-a schimbat un pic, am realizat cati oameni incearca sa imi fie alaturi…
Eu eram defapt problema.Eu nu lasam pe nimeni sa se apropie de mine.
Sunt un pic “in ceata” acum.Am fost dezamagita de persoane de la care nu ma asteptam vreodata …
Si doare al dracului de tare.
Trebuie sa ma concentrez asupra viitorului meu.
Trebuie sa incep sa iau decizii pentru mine, desi daca stau un pic sa ma gandesc, faptul ca nu am luat pana acum nicio decizie a fost defapt tot o decizie.Idioata de-a dreptul!
In jurul meu, totul parca se naruie.Privesc vise cum se destrama, ambitii uitate si dezamagirea din ochii lor.Si chiar daca nu fac parte din aceasta urata poveste in mod direct, simt cum ma afecteaza totul.Mi-e frica fara sa stiu exact de ce…Ma simt extrem de singura si pe cont propriu desi nu am fost niciodata cu adevarat singura.
Sunt atatea lucruri mici, pe care le facem zilnic si nu ne gandim niciodata ca o actiune negandita pe moment ne poate schimba radical viata intr-o secunda.
Totul se intampla atat de repede…Viata e atat de scurta, iar majoritatea dintre noi suntem atat de preocupati de lucruri superficiale, incat uitam sa traim cu adevarat…
Viata se intampla in timp ce noi ne facem planuri!
Luam decizii pentru noi, avem aproape mereu de ales…insa atunci cand alegerea facuta nu a fost tocmai cea mai buna, ne mintim singuri dand vina pe destin!
Hello!Noi ne croim destinul!
Hai sa nu ne mai mintim…
Etichete:despre viata, dezamagire, regret
